vineri, 20 ianuarie 2012

Înfiinţarea Gărzii Naţionale Române şi a Senatului Naţional Român din Cluj (1918) relatate de generalului de brigadă Ioan HIDU II

Documentul nr. 2

Notiţe din primele cinci zile al Revoluţiei din 1918
în ce priveşte strict chestia românească

După isbucnirea Revoluţiei în Budapesta, în ziua de 29 octombrie 1918, a devenit actuală determinarea sorţii poporului Român.
Mica noastră organizaţie condusă de dr. A. Frâncu, ce o aveam pe atunci în Cluj în vederea revoluţiei, şi-a ţinut în ziua următoare consfătuirile referitoare la ţinuta ce avea să aibă în viitor şi a hotărât, pe baza autodeterminării – în înţelesul celor 14 puncte Wilsoniene, să ia în mână imediat destinele  Neamului Român şi, deodată, să se ia contactul cu Comitetul Naţional Român pentru ai aduce la cunoştinţă iniţiativa luată de noi şi ai cere directivele şi aprobarea. Tot la aceeaşi şedinţă, s-a luat hotărârea că pe ziua următoare să fie convocaţi toţi intelectualii români din Cluj şi împrejurimi la o şedinţă, ca să auzim păreri mai multe, pentru ca la şedinţa din 29 octombrie 1918 n-au luat parte decât :
dr. Amos Frâncu, dr. Petru Peteanu, dr. Valentin Drăgan şi N. Dănilă.
(?) Invitările s-au făcut prin mijloacele ce au stat la dipoziţie.
La şedinţa din 30 octombrie, au mai luat parte, afară de domnii notaţi mai sus, dr. Vasile Pascu, medic ofiţer; N. Şuteu, medicinist ofiţer; iar dintre civili dr. Partenie Barb, Leonte Puşcariu, preotul Suciu din Cojocna, preotul Demian din Someş - Falău, preotul Vasile Borgovan din Şinteu şi încă câţiva domni a căror nume nu mi-l mai amintesc. La această şedinţă s-au menţinut şi aprobat hotărârile luate la şedinţa din ziua premergătoare şi s-a decis ca, cu trenurile proxime, să se trimită curieri la domiciliile membrilor Comitetului Naţional : Gheorghe Pop de Băseşti, dr. Mihaly, dr. Vaida, dr. Ştefan Cicio-Pop, afară de dr. Maniu care, pe acel timp, era la front. Apoi, la sediul lor oficios la Budapesta, ca să le aducă la cunoştinţă paşii făcuţi de noi pentru măreaţa operă, începută în Cluj de noi, pentru dezrobirea neamului încătuşat de străini 1000 de ani, să le ceară aprobarea şi directivele pentru viitor.
Şedinţa a ales de curieri pe domnii: Leonte Puşcariu, să meargă la Dej, Olpret şi Băsăşti (Mihaly, Vaida şi G. Pop) şi pe dr. Partenie Barb, care să meargă la Budapesta şi Arad. Curierii numiţi s-a [lipsă text] însă fără rezultat, spunând că nu au găsit pe nici unul din membrii Comitetului Naţional. Între astfel de împrejurări ne-am restrâns (lipsă text) noastre şi am  urmat cu paşii începuţi. Pentru ziua următoare [lipsă text] hotărât convocarea unei şedinţe la Banca „Vatra”, ca nu cumva să ni se impute separatism pe bază confesională – de care durere ştiut este că suferea poporul nostru român ardelean, deoarece toate şedinţele anterioare le-am ţinut la Banca „Economul”. Aici, am dat de primele greutăţi, pentru că directorul Băncii „Vatra” de pe atunci, dr. Laurean Gherma, ne-a comunicat că preşedintele băncii, domnul N. Ivan, actualul episcop din Cluj, nu se învoieşte să ţinem la banca lui întruniri politice secrete. În vremea când ne sfătuiam ca să ţinem altundeva, a sosit avizul că se învoiesc totuşi d-nii de la „Vatra” ca să ţinem adunarea în localul lor. Această adunare a fost convocată la „Vatra” pentru 5 ore d.p. la 31 octombrie. La acea oră însă, spre marea noastră surprindere, am găsit toate localele Băncii „Vatra” încuiate. Am stat, aşteptând, trei sferturi ore cu dr. Amos Frâncu, cu dr. Peteanu şi stegaru Şuteu. Dar, în zadar! Uşile nu s-au descuiat. Am mai stat şi în stradă puţin, dar acolo patrulele ungureşti, care circulau pe străzi, ne-au pus puşca în piept şi ne-au provocat să ne despărţim şi depărtăm (Oszolj).
Momentele erau critice şi foarte importante pentru că, în acea zi, apăruse ordinul general al ministrului de război maghiar din Budapesta, Bartha, ca toţi ofiţerii şi soldaţii să depună, până în 2 noiembrie 1918, jurământul de fidelitate în mâna senatelor naţionale maghiare şi Senatul Naţional Maghiar din Transilvania, cu sediul în Cluj, de sub conducerea comisarului popular, care  era totodată şi comisarul guvernial al Ungariei Răsăritene, faimosul dr. Apaty Istvan. Apoi, evreii blăstămaţi, dr. Alex.Vincze, al doilea comisar popular, şi dr. Eugen Kertesz, secretarul Senatului Naţional Maghiar, dase deja ordinul, în Ordinul de zi, tuturor ofiţerilor şi soldaţilor ca, conform ordinului ministrului de război, să depună jurământul. In urma acestui ordin, ofiţerii şi soldaţii români şi-au ţinut consfătuirile lor şi, în seara de 31 octombrie, s-au adunat la internatul „Petran” [unde] aşteptau să le comunice ofiţerul Şuteu rezultatul hotărârilor luate de noi referitor la ţinuta lor militară – pentru că ofiţerii şi militarii au luat hotărârea că, dacă civilii nu vor forma Senatul Naţional Român şi nu vor lua conducerea destinelor neamului, ei peste noapte vor dezerta cu toţii ca să nu fie siliţi a depune jurământul la Senatul Naţional Maghiar.
În urma surprizei sus-numită, de a nu ne putea întruni la „Vatra” pentru a lua hotărârea definitivă şi fiind constrânşi cu baioneta din partea ungurilor să ne depărtăm, n-am putut comunica militărimii, prin dl. Şuteu, decât atâta: că ofiţerii să ţină cu soldaţii legătură strânsă şi să nu se depărteze până în momentul ultim. Apoi, Şuteu s-a depărtat pentru ca să-şi ţină consfătuirile cu ofiţerii; iar eu, cu dl. dr.Frâncu, mergeam împreună spre casă tânguindu-ne.
În urma decepţiunii avute, cu şedinţa proiectată la „Vatra”, ne credeam părăsiţi de toată inteligenţa română la care contam. Dl. dr. Amos Frâncu era de părerea – în acea seară desperată - să ne facem comitaci. Eu am combătut acea idee propunând să aşteptăm rezultatul zilei următoare. A ajuns de acord cu propunerea mea.
În ziua următoare a trecut prin Cluj (1 noiembrie) dl.Mihaly sau dl. Vaida (care a fost anume ar putea-o spune dr.Valentin Poruţiu) şi întâlnind pe dr.Valentin Poruţiu i-a spus numai atât:
„Să vă organizaţi”. Nici un cuvânt mai mult şi cu acesta a călătorit mai departe, fără ca să deie oricari directive sau indicaţiuni.
Tot în aceea zi, ne-am întâlnit cu dr. Vincze şi dr. Kertesz care, discutând despre evenimentele zilelor, ne-au invitat la o consfătuire a Senatului Naţional Maghiar.
La Senatul Naţional Maghiar ne-au aşteptat, pe lângă membrii Senatului aceia, o jumătate companie de soldaţi unguri cu baioneta pe puşcă, dar, pe lângă toată ura lor neîmpăcată ce ne-o purtau, [lipsă text] i-a succes lui dr. A. Frâncu, după un discurs de 3 – 4 ore, să denege depunerea jurământului din partea ofiţerilor şi soldaţilor români în mâna Senatului Naţional Maghiar şi să ne recunoască dreptul nostru de a dispune asupra Neamului Românesc. Da, ne-au recunoscut dreptul de a ne organiza milităreşte sub stindardul propriu şi s-au obligat a ne preda echipamentul, armamentul, muniţia, alimentele şi paralele necesare pentru acest scop. La această conţelegere încruntată erau de faţă dr.Amos Frâncu, eu, dr.Peteanu şi Şuteu care, sărmanul, a murit peste câteva zile de gripă spaniolă.
În 2 noiembrie am convocat pentru 3 noiembrie şedinţa Constituată pentru formarea „Senatului Naţional Român”.
În 3 noiembrie, ora 3 p.m., ne-am întrunit sub steagul nostru naţional în localul „Cercul industriaşilor unguri” (Iparosegylet sau Kör nu mai ştiu bine cum îi zicea) în Piaţa Mathia (Unirii), unde, cu o însufleţire nemaipomenită, s-a înfiinţat Senatul Naţional Român proclamând de preşedintele său pe dl. dr. Amos Frâncu, de vicepreşedinte pe dl. dr. Emil Haţiegan, iar de secretar pe dr. Petru Peteanu. Senatul s-a înfiinţat pentru Cluj şi Judeţul Cojocna şi sfera de activitate peste întraga Transilvanie, Banat, Maramureş, Crişana şi Bucovina, din motivul că aceasta era sfera de activitate a Senatului Naţional Maghiar. Deci, numai pe lângă o astfel de organizaţie puteam dezvolta o activitate paralelă cu Senatul Naţional Maghiar. Însă, această organizaţie s-a făcut cu acea abnotaţie şi hotărâre precisă că, îndată ce Comitetul Naţional va lua destinele Neamului Românesc din aceste ţinuturi în mână, ne supunem orbeşte la orice hotărâri ar lua şi la orice ordine ce ne-ar da. S-a decis, apoi, în această şedinţă să formăm legiuni naţionale române independente sub comandament suprem român. Apoi s-au ales ceilalţi membrii ai Senatului şi s-a ales Comitetul mare de 100 membri.
După aceasta s-a început imediat activitatea şi, încă în aceea zi, s-au trimis patrule în 6 localităţi pentru restabilirea ordinei, apărarea păcii şi a bunului personal (particular). Şi, tot în aceea zi, s-au trimis ofiţeri şi civili pe sate pentru a aduna soldaţi, fiindcă, în urma întârzierii deciziunilor noastre, foarte mulţi ofiţeri şi soldaţi părăsiră garnizoana.
Durere că trebuie să amintesc că, încă în aceea, zi ne-am lovit de o nouă decepţiune. Anume, după Constituantă s-a dus dl. dr A. Frâncu cu dl. dr. Emil Haţiegan la Senatul Naţional Maghiar pentru a le aduce la cunoştinţă constituirea şi hotărârile luate şi pentru a lua hotărâri referitor la acţiunea paralelă şi analogă cu ei, ce aveam să dezvoltăm. Cu această ocazie dl. dr. Emil Haţiegan ne-a desavuat hotărârile luate în Constituantă, raportând că noi am hotărât numai formarea de gărzi săteşti şi că acelea vor sta sub comandamentul suprem al generalului de infanterie Konrad Silgler.
În interesul cauzei a trebuit să se omită polemica cu dl.dr. Emil Haţiegan pentru ca să nu ne blamăm înaintea ungurilor.
            În ziua următoare, dl. dr. Amos Frâncu, în numele Senatului Naţional Român, a adus la cunoştinţa poporului român de pe toate teritoarele sus-numite organizarea făcută şi hotărârile luate, a făcut apel pentru formarea de gărzi naţionale şi săteşti în scopul cauzei.

                                                                                                          Dr. Petre Peteanu m.p. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu